Partea laudei
Autor: Constantin Sferciuc  |  Album: Împărățiile interioare  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Connstanntinn in 07/06/2021




Partea laudei a armoniei sociale în Domnul
Este precum sarea ce dă gustul cel plăcut
Acolo este hotarul sfârșitul sau începutul
Pentru omul credincios care este bun și cult

Lăudând pe Dumnezeu în armonie ne întărim
Așa cum un munte cu greu pe poteci îl urcăm
Spre țara verdeții spre înălțimi noi venim
Și în harul Domnului azi cu toți ne bucurăm

Nu ne pasă de șerpi de vipere de scorpioni
Nici de limba păcătoasă care ne biciuiește
Nici de oamenii nelegiuiți strâmbi și bufoni
Veghetorul ne veghează de ei ne păzește.

Suntem credincioși și sfințiți spre bucurie
Prin laude sfinte chiar deșertul îl sfințim
Dacă uneori umblăm săraci în pribegie
Prin laude cu Domnul neajunsul biruim.

Facem din deșert prin rugi un câmp faimos
Acolo ne pregătim săpăm un șanț de apărare
Suntem udați să înverzim și să înflorim frumos
Și vom zbura de bucurie învăluiți în soare.

Lauda îți dă tărie, te face om bun tare și nobil
Plutești prin vânt spre zări ca vulturul în zbor
Devii puternic ca o fortăreață și impenetrabil
Nu ți-e teamă de ce-a care leagă sau asuprește.

Marea cea sărată are nisipul auriu ca hotar
Iordanul agitat de curenți curge grăbit la vale
Omule ce iubești viața unde ai un sfânt altar
Să ai drept de stăpânire și în cele spirituale.

Casa păsărilor sălbatice putem să numim
Sau casa carnavalului cu lumini întunecate
Mai este casa regiunii sălbatice și ne oprim
Privim degetul mare păzește-ne să nu păcătuim.

În locul cel din spate Dumnezeu ne vorbește
El este cu noi când trecem prin valea Accor
El știe ce fac oamenii și ușor ne deosebește
Dându-le putere celor buni din al Său popor.

Să treacă prin pământ roș pământ însângerat
În urmă martirii lasă pe poteci pete roșii
Căci un duh setos de sânge de ură neîndurat
Se aruncă ca o fiară asupra celor credincioși.

În urma lor izvorul soarelui fierbinte țâșnește
Harul sfânt se revarsă peste încercați pe deplin
Credința în Domnul Dumnezeu propășește
Spre un nou orizont spre un nou ceresc destin.

Răi iscodesc vicleni pe cei buni și-i defăimează
Și nu știu că fiu suspinului de ei se vor atinge
Ei vor fi zdrobiți în inima lor căci nu veghează
Și atunci cu suspine și cu amar ei vor plânge.

Urmează Ierusalimul cetatea binecuvântată
Cetatea păcii cei din vremuri vechi râvnită
Locuința păcii sfinte de credincioși așteptată
Dar au fost și vremuri în care a fost pustiită.

Trecem prin greu prin valea suspinului Hinom
Dar pe acolo uneori mai umblă și îndurarea
Acolo este crescută bogăția dar omul lacom
Pe acolo il urmărește mereu supărarea

Departe ca umbre umblă cei învinși de păcat
Ei au fost cândva lungi, înalți, uriași și tari
Dar au ajuns ca niște umbre sau întunecat
Dar este o deschidere pentru cei umanitari.

Este un izvor limpede ce îți redă o șansă nouă
Și poți sări în sus ca un vițel primăvara curajos
Dacă cerul este cum este și acum nu plouă
Și mergi printr-un ținut prăfos... . .

Suverana stăpâna, doamna, proprietăreasa,
Lucrează frontiera luminii într-un mod șerpuit
Apare în zare cetatea pădurilor secretoasa
Un loc unde de împărțitor a fost plănuit.

Un țap aspru, zbârlit lățos, ispită rezervată
Păștea pe spinarea unui munte împădurit
Într-o zonă liniștită și de curenți privată
Chesalon în depărtare un loc de călătorit

Un punct serios de sprijin pentru călători
Un loc unde lucrează hotărârea și speranța
În Bet-Semeș vin o mulțime de lucrători
În casa soarelui se păstrează performanța

Ne apropiem de proprietate, partea numărată
Zona lumii de abținere de refuz și de mustrare
Cine ne apără pe noi de marea cea tulburată
Când aduce vântul stârpiciune și îngrijorare.

Șincron locul palmierului verde care face vin
Aduce o bogăție de fructe selecte de tot felul
Eu vin cu darul, sau cu plata serii ca să susțin
Acele vânturi cât îmi permite portofelul.

Suverana proprietară e bogată are de toate
Când afacerile ei cu negustori îi merg bine
Ea dă la preț redus cu dărnicie și la gloate
Și așa viața prin dărnicie se menține.

Mai departe vedem cum se construiește
Dumnezeu lasă zidirea nouă să se clădească
Dumnezeu clădește împreună un noi și înfăptuiește
Clădirea Sa ce trebuie s-o construiască.
07.06. 2021




Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 484
  • Export PDF: 15
Opțiuni