Fă-mă, Doamne, o voce pentru cei fără glasuri
Și o mână întinsă pentru cei necăjiți!
Fă-mă, Doamne, speranță pentru toți care astăzi
Triști privesc către cerul care pare închis!
Doamne, fă-mă o floare - un parfum în pustie -
O culoare în lumea deprimată și rece;
Fă-mă o slujitoare pentru-a Ta-mpărăție -
Tu rămâi Domn și Tată când pământul va trece.
Chiar în luptele mele fă-mă, Doamne, stindardul
Ce se-nalță și-aduce ridicare și-avânt.
Fă-mă, Doamne, în ciuda încercărilor grele
Bucuria cuiva, pe Hristos arătând.
Fă-mă, Doamne, o filă și-o poveste de viață;
Fă-mă lacrimă caldă ‘lunecând pe obraz -
Fă-mă o mângâiere și-o lumină curată
Peste-a mea generație, peste ziua de azi!
Nu îmi da, Doamne, daruri ce nu pot a le duce
Și Îți cer făr-a ști a le-ntrebuința;
Fă-mă mai mult din Tine și adu-mă la cruce -
Slujitor împreună și în dragostea Ta!
Aceasta poezie a fost scrisa, cum spune si titlul, ca o rugaciune - o conversatie cu Tatal ceresc.