Când moare un părinte e durere,
Când moare un copil e un calvar,
Doar Dumnezeu mai poate, mângâiere
Să dea prin marele Său har!

Noi ne topim de dor și suferință,
Căci despărțirile ne frâng mereu!
Nu este zi să n-auzim de ele,
Că sunt îngăduite doar de Dumnezeu.

Avem nădejdea care ne mai ține
Să nu cădem de tot, în disperări,
Căci după fiecare tragedie
Există viață, dincolo de-aceste zări!

Puterea noastră-i foarte limitată
Privind spre un tablou îndoliat,
Dar mâna Lui e-ntinsă cu iubire,
Ca să ne țină în picioare, ne-ncetat!

De-aceea nu ne pierdem niciodată,
C-avem o pace ce-i de ne-nțeles.
Credința ne ajută-n continuare
Să fim integri după un deces.

Nu-i viața de aici a noastră țintă,
Ci-i veșnicia cea cu Dumnezeu!
De-aici ne pregătim prin pocăință
Și tindem spre un rai, în cerul Său.

Noi spunem doar: La revedere!
Căci într-o zi ne-om revedea,
Chiar dac-un timp mai ardem în durere,
Căci despărțirea de cei dragi e grea!

Ne sprijinim ca frați în Domnul
Și ne încurajăm doar prin Cuvânt. .
În El găsim resursa de putere
Ca să putem privi după mormânt.

Doar în Hristos e singura nădejde
Ce-o au creștinii cei adevărați.
Prin El am fost răscumpărați din moarte
La o nouă viață, prin jertfă înfiați!