Isus vestea că o să-L vândă unul de-al Lui, un preaiubit
"Oare nu-s eu, ce Te va pierde?", pe vocea lor era șoptit...
Aceeași cercetare sfântă, aceeași teamă de-a greși
Ar trebui să ne frământe și gândul nost' dac-am iubi...
Oare nu am călcat chemarea pentru o mână de arginți?
Oare-ncotro mi-e alergarea, spre cerul Tău, sau spre forinți?
Oare din zori de dimineață și până noaptea ce trudesc?
Oare mai folosesc din timpul ce mi l-ai dat ca să-Ți slujesc?
Oare ștergarul este-ncins la mijloc, ca să spăl picioare,
Sau mă înalț în funcții sus, ca să arăt că sunt mai mare?
Oare mai arde doru-n noi în drumul nost' către Emaus
Mai căutăm să știm de El, mai cercetăm, sau luăm repaus?
Și cântecul cocoșului oare ce fapte-adeverește?
Ne-am lepădat oare de El, sau am vestit că-n noi trăiește?
Oare cât învățăm din Pâinea ce-ai frânt-o, Doamne, pentru noi?
Ne frângem toți să fim în Unul, sau vrem să fim mai mulți de doi?
Doamne, Te rog să nu ne lași să ațipim în neveghere
Veghează-ne din ceas în ceas, în rugăciuni dă-ne putere
Căci fără Tin' un ceas măcar nu am putea în încercare
Tu ești al nostru Salvator, ești Domnul nostru Cel mai mare!