Tristețe

Tristețe armă deșartă
Ce inima omului atacă
Să-i provoace durere
E nevoie de mângâiere!

Tristețea pe mulți a copleșit
Ea pe mulți ia tăvălit
Sunt rupți in multe locuri
Nu mai stau pe alocuri!

Tristețea e rea când vine
Cu ură sau amărăciune
Căci ea este provocată
Dintr-o inimă deșartă!

Ce dorește și suspină
Doar avere dar nu sublimă
Ci pe ce-a pământească
Oamenilor să dovedească!

Că a făcut și a dres
Câte toate sunt pe ales
Dar nu sa gandit deloc
La Cer și la a lui loc!

Așadar de ești întristat
De-un așa lucru necurat
Mai bine te-ai pocăi
Să ai parte de Veșnicii!

Și atunci Smerenia te va copleși
Și Tristețea de a fi
Un fiu pierdut in asta lume
De unde nu iei nimic cu tine!

Aceasta e Tristețea bună
Când te vezi un biet pe lume
Când ești pierdut fără Dumnezeu
Și vrei să te intorci la Tatăl tău!
Amin

Viorel Tamas
261