Se-aude un sunet ca și cel din Rusalii
În suflet și-n inimă vuiește mai tare,
Pătrunde prin porți și-nchise vitralii
Căci forța iubirii celeste n-are hotare.

Simțim adierea de foc cum coboară
Și limbile se-mpart dând voce Scripturii;
Slujesc de-o-potrivă din zori până-n seară
Cu toții simțindu-I puterea-n adâncul făpturii.

Se-adună mulțimi de popoare acum
Și Duhul își face lucrarea cea nouă deplină,
În inimi pătate se fac focuri din scrum
Și plini de Hristos și har, adunarea se-nchină.

Cu epicentrul puterii-n Ierusalimul iubit
Puterea se-ndreaptă prin veacuri spre tine...
Te umple astăzi de Duh și stai apoi liniștit
Pe brațul sublim al Tăriei Divine!