Vrednicia să se vadă
Și în faptă și-n cuvânt
Ca mulțimea să ne creadă,
Să cunoască o dovadă
C-am intrat în Legământ.

Vrednicie în umblarea
Printre oameni revoltați
C-astfel onorăm chemarea
Și ne-asigurăm intrarea
Unde-au mers toți sfinții frați.

Nu oriunde-i atmosferă
Ce creează armonii
Dar Cuvântul ne oferă
O cerească manieră
De-a răbda chiar agonii.

Straiul alb al pocăinței
Fără pată să-l purtăm
Astfel ne predăm cerinței
De a da avânt ființei
Sub drapelul sfânt să stăm.

Situații vor apare
Cu durere și necaz
Nu va fi o sărbătoare
Dar ființa să declare:
E lumină pe obraz.

Vrednicie unde mergem,
Vrednicie unde stăm
S-avem grijă ce culegem
Să putem să înțelegem
Sub ce cauză luptăm.

Vom trăi experiențe
Care ne vor întrista
Dar înalte exigențe
Vor produce existențe
Unde doar în har vom sta.

Sfânta noastră datorie
Ne învață să trăim,
S-adunăm în visterie
Stările cu bucurie
Și tot ce din Cer primim.

Vrednici de sfânta chemare
Să călătorim spre Rai
Cu avânt și consacrare,
Hărnicie în lucrare
Ascultând divinul grai.

George Cornici
Iunie, 21