(Gen. cap. 2 si 3)

Pe planeta cea albastra ce roteste-n infinit,
A dispus Stapânul lumii – El Acel Nemarginit –
Sa-ntocmeasca o fiinta de estetic creator,
Pentru-a popula pamântul cu-al Sau chip asemanator..
In Eden – gradina Lui - a dorit El ca sa-l stie,
Pe acel creat de Dânsul ca sa-I fie partasie
Si asa în desfatare El sa fie multumit,
De acel strabun al nostru, cu migala întocmit.
A fost pus sa stea-n Eden printre flori mirositoare,
Unde pasari de tot felul ciripeau încântatoare.
Sa încânte-a lui privire - fericit de Sfânta Fata -
Cum se bucur-o faptura ce în Domnul se rasfata.

Dar acolo travestit, sarpele, cu glas de om
A-ndemnat atunci pe Eva sa manânce dintr-un pom,
Ce era placut în roade si tentant cum sta-nainte
Cum de vor mânca din el, vor avea mai multa...minte!

Dupa ce s-au dat convinsi sa manânce amândoi,
Iata ca Adam si Eva s-au vazut extrem de goi...
Dezbracati si fara haine, înselati sa aiba minte,
Ei sa mearga fara Domnul de acum tot goi-nainte.
Si sa-i vezi cum printre ramuri strabunii s-au ascuns,
Creatorul sa nu-i vada sa le ceara vreun raspuns.

**

Dar iata, ca de-odata, în linistea gradinii,
Strabate printre nouri - prin razele luminii,
Ecoul unei voci ce-ntreaba cu ardoare:
- Unde esti Adame? Raspunde-Mi la-ntrebare!
- Doamne, stau aici pitit ca Tu sa nu ma vezi...
Printre pomii ce-ai plantat pe coline si livezi
Am ajuns si eu sa vad ca sunt gol si fara haina,
Dar...platind un mare pret sa patrund aceasta taina.
- Dar spune-Mi ce-ai facut? Caci teama te acuza!
De vrei sa-mbraci acum un sort facut din frunza...
Ce-ai gândit Adame nu Eu ti-am poruncit,
Sa nu manânci deloc din pomul cel oprit!?
- Asaaa-i...dar stiii?... cuvântul, nu eu Ti l-am calcat,
Decât ca ea, femeia, mi-a dat si am mâncat!
Eva în loc sa fie cu mine-n toate una,
A ascultat reptila când a initiat minciuna.

...(Si nu e greu sa spui ca cea de lânga tine
Nu-ti este de folos sa-ti faca numai bine.
Iti face zile grele fiind gâlcevitoare,
Te sâcâie si-ti toarna, mici ...istorioare.
Si chiar de-i spui frumos ca ciorba e cam...lunga,
Nu sta sa te asculte, dar turuie si-ndruga.
...Si sunt mii de motive ca tot sa acuzam,
Iar propria persoana mereu noi s-o scuzam.
Vedem sa dam cu pietre în cel de lânga noi,
Dar nu vedem ca haina ni-e plina de noroi)

*

Si asa pe unii sceptici îi cuprinde si mirarea
Dupa câte facem noi ne mai punem si-ntrebrea:
"Cum pentru un pacat? Doar atâta pentru unul,
Izgoniti au fost din rai, buna noastra cât si bunul?"
Daaa... si un pacat ajunge ! Caci porunca neascultata
A ajuns sa ne subjuge - tinând viata infectata,
Cu acest microb al mortii care tot contamineaza,
Decât ca o jrtfa vie îl distruge, sterlizeaza.
Prin pacatul cel adamic ce-i înscris în AND-eu,
Sta pe tron si se mândreste milenarul nostru eu.

Totusi, Tatal Cel ceresc plin de-aleasa bunatate,
A gasit atunci o cale ca sa faca, El dreptate,
Ucigând un animal fara vina si curat
Si din el facu o haina pentru omul vinovat.
Putea asa sa-l lase, nu cu grija sa-l îmbrace,
Din moment ce si-a permis voia sfânta s-o încalce

**

Prin acest microb edenic ce-i letal, molipsitor,
Ce nu poate fi distrus nici de-ar arde în cuptor,
Tine-o lume dezbracata - care e atât de goala -
Când priveste Creatorul cu raceala si-ndoiala.
Insa tot mai sunt în lume care tin vesmântul pus,
Prin aceea ca si-au dat vechiul eu la descompus,
Sus pe Dealul Capatânii unde marfa se împarte
Sa îmbrace goliciunea care duce catre moarte.
Tot acolo este JERTFA - o eterna-nvelitoare -
Care-mparte leacul vietii pentru slava viitoare.
Aceasta, mireasma vie, care da secretul VIETII,
Este-n sânge preparata care-i bun eternitatii.
Nu-I o jertfa oarecare pregatita-acolo sus,
Ci-i din sânge sfânt curat, fiindca jertfa e ISUS.