Pe un drum de munte - pietros si serpuit -
Un batrân crestin mergea prin codrul linistit.
Si asa zorind pe drumul povârnit, muntos,
aude pasi agale pe-o poteca-n jos.
Era un om pribeag cu o grea povara-n spate,
ce trudea pentru desaga sa o duca mai departe!
Când se-apropie de dânsul si îl vede istovit,
observa cicatrici-n palme cum fusese rastignit!
A ramas uimit crestinul - nu-i venea de loc sa creda -
nu putea usor s-admita, ca pe Domnul el sa-l vada!
Cum sa duca Salvatorul un bagaj atât de greu,
fara-al pune-ntr-o masina, sa-L urmeze pe traseu?
Cum sa duca El povara cum a dus-o si "atunci",
printre pietre mari abrupte si s-o catere pe stânci?
Nu se poate El sa vina dintre sori asa la noi,
ca si cum ar vrea sa-ntorca orologiul înapoi!
Si de-a fost asa sa vina peste ani între milenii,
Iar acum putem admite, ca din cer avem vedenii.

*

"Doamne, as vrea desaga sa mi-o dai si eu s-o duc,
si asa prin serpentine "pentru Tine" eu s-o urc!
O privesc Isuse drag ca e grea si-asa o urci,
caci de mii de ani încoace omenirii Tu i-o duci.
N-ai putea ca pe planeta s-o împarti la fiecare,
sa nu duci povoara lumii care e atât de mare?
N-au decât sa-si duca crucea daca sunt atât de rai,
nu sa suferi înca-odata plin de rani si vânatai!
Daca omul necredintei se desfata-n nepasare,
este bine sa-l ajuti plin de mila si-ndurare?"

" Dragul Meu, desaga aceasta nu-i aceea ce o vezi,
ca si cum de vina-s altii iar pe tine sfânt te crezi!
Ea e tolba ta cea plina ce o duci mereu în spate,
si nu vrei s-o lasi la cruce, dar o duci asa departe!
Ea contine-ngrijorari pofte, simtaminte seci,
deci asa pe Poarta strâmta, n-ai putea cu ea sa treci!
A-Mi sluji cu vrednicie nu-i atunci când dai binete,
robilor ce-Mi duc ocara si-Mi slujesc din tinerete!
Ci atunci când simti povoara crucii ce o ai în spate
si Ma rogi sa-ti dau putere sa-nvingi marea de pacate!
Multi din voi au dat uitarii sa Ma strige-n ajutor,
fiindca le mai sunt pe buze pentru ei un bun Pastor.
Prin credinta nu-i nici vorba multora sa mai asculte,
si asa în apa marii "muntele" din ei sa-l mute.
Cât priveste crucea Mea s-o iubeasca, sa-i atraga?
Asta e o grea povoara s-o mai duca tot întreaga!
Când mai vine încercarea ce prin ea necaz le-aduce,
multi se leapada de Mine ori mai rup putin din cruce."

*

Si-a ramas uimit crestinul singur ce mergea pe cale,
doar ecoul Vocii sfinte parca se-auzea în vale:
"Dragul Meu, desaga aceasta nu-i aceea ce o vezi,
ca si cum de vina-s altii iar pe tine sfânt te crezi!"

...Ma smeresc Isuse Doamne si le las la cruce toate:
Nu doresc ca Tu sa-mi duci si desaga mea în spate!
N-am stiut ca-s decazut si mai port atâta vina,
dar prin bunul Tau renume si prin har mi-ai dat lumina.
As dori sa-mi dai credinta si un duh de rugaciune,
sa-mplinesc a Ta vointa si sa faci Tu o minune,
ca si cei iubiti din casa, cât si cei din Adunare,
sa se-ntorca toti la Tine cu batrân, cu mic, cu mare.
Am fi plini de veselie si le-am birui pe toate,
fara a mai duce greul si desaga grea în spate.