Pescari destui în lume-au fost,
Sa prinda peste fara rost.
Si chiar de-au stat pe ape treji,
N-au prins nimica printre mreji.

Pescari de-acestia sunt gramada,
Ce nu au pus la peste nada.
Ei stau întinsi dormind comod,
Sa-atraga peste spre navod.

Pescari din astia – rau mai strica,
Când merg spre apa doar de frica.
Nu par a fi de Duhul unsi,
Caci stau de teama toti ascunsi.

Pescarii pusi de Duhul Sfânt,
Stau si-asculta de Cuvânt.
Si chiar de este-o apa-adânca,
Ei toti cu mreaja lor arunca.

Le strânge Domnu-n nada peste,
Când duc prin lume-o buna veste.
Li-e drag menirea de pescar,
Ce-aduna peste mult prin har.