Motto:
"Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”" – Geneza 6:7

Doamne, să nu-Ți pară rău că m-ai făcut,
Când de mine Te-ntreba pământul,
Când spre lut Ți-ai înmulțit cuvântul
Și ai spus că voi intra în lut.

Când am prins cu nările suflarea,
M-a născut iubirea de-nceput;
Doamne, să nu-Ți pară rău că m-ai făcut,
Căci mi-ai dat și jertfa, și iertarea.

Când vrăjmașu-n poartă mi-a bătut
Și m-a scos, râzând, din nemurire,
Ți-am șoptit, plângând la despărțire:
Doamne, să nu-Ți pară rău că m-ai făcut!

Astăzi cânt, spre slava Ta cea mare;
Știu că tare, tare Te-a durut
Că Ți-am dat atâta supărare,
Dar, aici, la sfintele-Ți picioare,
Uite, vezi ce mare am crescut?