Unde-ți duc astăzi ființa, gândurile ce le ai,
Unde-ți zboar-a ta privire, când îngândurat tu stai,
Care-ți este-a ta dorință, care e plăcerea ta,
Ce dorești să-ți fie viața, roabă... sau pe mâna Sa.

Roabă drumurilor care, vor sfârși în loc pustiu,
Sau dorința ta e alta, să fii rob doar Celui viu,
Celui care azi te-ntreabă, unde vrei ca să sfârșești,
În pustie sau în locul, slăvilor împărătești.

Înspre ce azi ți se-ndreaptă, pasul tău ce-i tremurat,
De al vremurilor taină, care sunt de-un Împărat,
Azi conduse pe al clipei, aripă spre infinit,
Mai departe de al vieții, tulburare ce-a venit.

Cine-ți este azi nădejde, cine-ți este-a ta tărie,
Cine-ți schimbă întristarea, ne-nțeles... în bucurie,
Cine-ți este-nvățătorul, ce-l urmezi... ce îl asculți,
Este unul sfant și veșnic, sau înveți de la mai mulți.

Astăzi care tu lumină, o urmezi pe-acest pământ,
Cum rămâi tu în bătaia, ce-i adusă ea de vânt,
Închinarea cum îți este, pe al mântuirii drum,
Sau pășești pe al pierzării, la sfârșit ce-i numai scrum.

Ooo... de-ai înțelege vremea, plină ce-i astăzi de har,
Nu ar exista vre-o jertfă, seacă... goală la altar,
Dăruirea-ar fi mai mare, fără murmur sau cârtiri,
Ar mai fi și astăzi sfinții, ce au fost candva martiri.