În umbra luminii din cer ce coboară,
Ascuns stă în taină, prezent e mereu,
Acel ce lumina aduce în noapte,
El este doar unul, în ea-i Domnul meu.

El urma lăsată ușor luminează,
Ca eu sa nu-mi clatin nădejdea pe drum,
Și focul iubirii, din umbră-l aprinde,
Să fie o pară, să nu fie fum.

Mereu stă de veghe ca eu să fiu bine,
Din umbră de grijă îmi poartă mereu,
El mâna-și întinde rămâne acelaș,
Nicicând nu mă lasă să-ntâmpin ce-i greu.

Nicicând nu mă lasă să simt eu pe cale,
Că singur pe ea voi rămâne cândva,
Îmi dă siguranță, îmi dă și tărie,
Acel ce-mi conduce doar El viața mea.

În umbra luminii de sus coborâtă,
Se-ascunde puterea ce vine de sus,
Nicicând ea în beznă ființa nu-mi lasă,
Pe drumul din viață de ea sunt condus.

Sunt dus înspre locul in care vre-o dată,
Vre-o taină să fie... ea nu va mai fi,
Și nici o durere ce astăzi mă strigă,
Cu mine... în mine, nu va locui.

Sunt dus înspre locul ce-i larg pentru mine,
Deschis ca să pot să alerg mai curat,
Când lumea se stinge-n mocirlă... păcate,
De Cel sfânt din umbră, ales sunt... salvat.

Și dus pe tarâmul și azi ce așteaptă,
Mereu pregătit a mă întâmpina,
Pe el vreau ca eu să-mi sfârșesc alergarea,
Pe el am dorința, de-a mă așeza.