De câte ori ai auzit, cum glasul sfânt te cheamă,
Dar nu ai vrut să îl asculți, și geană peste geană,
Tu ai lăsat, să nu mai vezi, un drum ce-i pentru tine,
Și ai ales să rătăcești, bolnav printre ruine.

De câte ori El te-a strigat, copile drag pe nume,
Dar Tu adânc te-ai scufundat, în loc ascuns de lume,
Acasă vrea ca să ajungi, cerescul Tată sfânt,
Acel ce grija ți-a purtat, mereu pe-acest pământ.

De câte ori ție ți-a spus, tu să te-ntorci din drum,
Nu maine vrea să hotărăști, nici azi... El vrea acum,
Nu amâna, nu zăbovi, ridică-ți azi privirea,
El cerul astăzi l-a deschis, ca tu să guști iubirea.

De câte ori ai auzit, dar n-ai bagat de seamă,
Cum Domnul de iubire plin, mereu... mereu te cheamă,
În dimineți... și în apus, căci El nu vrea o clipă,
Din viața ta ca tu să faci copile vre-o risipă.

Ascultă azi... căci El din nou, mai strigă pentru tine,
Să te salveze-ar vrea Isus, și-a tale-adânci suspine,
El să le-aline și-ar dori, o vreme-ndelungată,
Dar pentru asta să-l asculți... căci strigă încă-odată.