Orice om din lumea asta,
Cât ar fi el de frumos
Sau urât, nevoia-i va sta
În dragoste de Hristos.

Orice bărbat sau femeie,
Tânăr sau copil de-ar fi,
De milă are nevoie
Și puterea de-a iubi.

Mângâierea prin cuvinte,
Ori cu brațele gingașe,
Să fi strâns ca de părinte,
Îți dă viziuni uriașe.

Poți conta pe-o așa persoană
Ce o ai în jurul tău.
Teama e pusă pe goană,
Totu-i clar, simplu și nou.

Orice om are nevoie
Și ca să poată ierta.
Asta-ți dă o bună voie
Și te va elibera.

Nu contează dacă altul
Nu te poate accepta.
Vei simți în suflet saltul
Curăției de a sta

Cu fruntea sus când slujești,
Zâmbind fără să jelești,
Întărit de Dumnezeu,
Sprijinit pe drumul tău.

Parcă simți că urci o treaptă
Mai aproape de Hristos.
Pe munte, prin ușa dreaptă,
Către tronul gloris.

Te rog, fii cu judecată!
Poartă-te cât mai frumos!
Să se vadă-n lumea toată
Că ești un suflet voios.

Scoate-afară-amărăciunea
Ce-n lăuntru istovește,
Fă-ți în Duhul, plecăciunea
Care te înveselește.

Bucurie ca aceasta,
Rugăciune-n adevăr,
Nu primești în lumea asta;
Lacrimi dulci cu sfânt fior.

Apa vie dinlăuntru
Dă afară-orice gunoi.
Curge-n inimi prin Cuvântul
Ce ne face oameni noi.

Din El învățăm iubirea,
A ierta și-a mângâia.
Doar El schimbă omenirea!
Înțelege-I Jertfirea!