Cel care cunoaște vremea, de departe... de aproape,
Este Cel care de veghe, stă în zile lungi și-n noapte.

El mereu ne-nștiințează, despre planul uneltit,
În adânc... ca să despartă, ce în dragoste-i unit.

El ne spune-ntotdeauna, când în față se ridică,
O armată din adâncuri, ca să ne aducă frică.

Când săgețile se-ndreaptă, înspre corturile noastre,
Valurile când ridică, mările întinse-albastre.

Prin Duh sfânt mereu coboară, Dumnezeul cel divin,
Cu puteri să ne-narmeze, lupta să o biruim.

Cel care cunoaște timpul, astăzi nouă ne-a vorbit,
Este Cel care-ntreg cerul, pentru noi l-a pregătit.

El ne spune azi în luptă, să nu dăm nicicând' napoi,
Chiar de-i grea... a Lui putere, să o cerem când e-ntoi.

Chiar de este-obositoare, noi să nu ne așezăm,
Plini de o nădejde vie, prin credință să luptăm.

Îi cheamă la datorie, pe acei încredințați,
Pentru ei azi strigă Domnul, ridicați-vă... luptați.

Mâinilor ce-s obosite, să stea astăzi doar în sus,
Asta prin înștiințare, le-a cerut astăzi Isus.

Celor ce sunt puși în frunte, le-a cerut El și veghere,
Când se simt slăbiți... să ceară, de la Dumnezeu putere.

Însă nou-aceia care, azi cuvântul ascultăm,
Pentru cei ce luptă-ntruna, toți în rugăciuni să stăm.

Ei slăbiți sunt câteodată, din a noastră neveghere,
Gura cea de judecată, îi sleiește de putere.

Toți să ne unim în Duhul, pentru ei să mijlocim,
În adânca nepăsare, cea vestită... să nu fim.

Suntem cei care odată, prin iubirea Lui cerească,
Ne-a unit în legătura, unică... dumnezeiasca.

Ne-a unit printr-o iubire, care azi ne-ngenunchează,
Ca să mijlocim în rugă, la Acel ce azi lucrează.

Este datoria noastră, astăzi pentru slujitori,
Să luptăm în rugaciune, să rămână luptători.

Să rămână în picioare, luptele când se pornesc,
Din apusul dimineții, până-n zorii ce-asfințesc.

El ne-a-nștiințat azi Domnul, dar decizia-i la noi,
De pornim cu toți în luptă, niclintiți când va fi-n toi.

Noi alegem ce vrem... moarte, sau o viațăgn veșnicie,
Care-i la sfârșit de calea, grea ce trece prin pustie.