Se-aude un strigăt în zorii de ziuă,
El tare se-aude și-n cei din apus,
E glasul ce astăzi o clipă nu tace,
Ne cheamă acasă preasfântul Isus.

Ne spune că-ndată sfârșise-vor toate,
Căci vine mireasa acasă să-și ia,
Ne spune azi glasul strigat că îndată,
Spre ceruri... spre viață, ne va înalța.

Se-aude departe, dar este aproape,
Azi strigătul Celui ce strigă mereu,
E blând, e duios, căci el este un strigăt,
De Rege, Stăpân, de un sfânt Dumnezeu

Anunță sfârșitul de vremi trecătoare,
Un nou început, ce-nvechit nu va fi,
Vestește venirea, Acelui din slavă,
Că este aproape, îndat va veni.

Ne spune de veghe să stăm' totdeauna,
Mereu pregătiți căci nu știm când va fi,
Acea așteptată azi clipă în care,
Sfârșit de necaz... suferință va fi.

Mereu se aude, tăcut el nu este,
Și surzii sunt cei care glasu-l îl știu,
El vântul, furtuna și valu-l oprește,
El sapă izvoarele vii în pustiu.

El este lumina văzută în noapte,
El este și floarea-nflorită mereu,
Se-aude azi glasul în cele mărunte,
Căci El peste tot e prezent... Dumnezeu.