Să nu privești nicicând la încercare,
Copilule iubit de Dumnezeu,
Acel ce te cunoaște este mare,
El este viu... prezent în greul tău.

Chiar dacă lupta-i grea obositoare,
Pe stâncă în picioare să rămâi,
Păstreaz-aprinsă flacăra iubirii,
Iubește ca în dragostea dintâi.

Să nu privești la valurile vieții,
La vânturi ce din colțuri de pământ,
Azi bat cu o furie peste tine,
La cârma vieții tale e un Sfânt.

Chiar dacă din adâncuri se ridică,
Azi căpetenii împotriva ta,
Creștine... Domnul slavei te iubește,
În grija Lui ești tu și casa ta.

Sa nu-ți apleci vre-o dată tu privirea,
În fața ta pe calea grea-i Isus,
El zi de zi îți netezește calea,
Ca tu să poți să duci ce ai de dus.

Chiar dacă uneori trece prin vale,
Vre-o dată singur nu vei rămânea,
Acel care ți-a spus... voi fi cu tine,
El nu se schimbă, veșnic e așa.

Coboară-te-n adâncul tău acuma,
Ridică-te chiar dacă ești zdrobit,
Din cerurile-nalte de o mână,
Puternică mereu ai fost păzit.

Chiar dacă norii-ntinși au fost pe ceruri,
Spre tine ochii Lui au fost mereu,
Din ceruri ațintiți, să nu te clatini,
În încercarea care trece greu.