Ferice de poporul...

Ref. : Ps. 89:15.

Ferice de poporul ce cunoaște,
Al trambiței sunet, fiind cu El
În pașuni mănoase îl voi paște,
Scut și biruință-s, fiind fidel -

La tot ce am promis, spre împlinire.
Credincioșia Mea, veghind mereu,
Va fi ca zid de viață și ocrotire,
Încredere-i, Preaînaltul, Dumnezeu!

Când bunătatea Mea-i tărie vie,
Când Mâna Mea încunună pas și țel,
În Har se odihnește, în armonie,
Iar Eu veghez, în Legământ fidel.

Ce minunat să fii: iubit de Domnul,
Ce minunat să știi: ai viață-n El,
Ce minunat să vezi: în cer îi e tronul,
Dar până chiar și clipă-i în El, Emanuel!

Al trâmbiței sunet, ferice să cunoști,
Ferice, să te-ncrezi, în Cel Preaînalt!
Un Tată-Dumnezeu, Stăpân pe oști,
Mereu, mereu va fi doar venerat!

Îl vom slavi, de-a pururi pe vecie,
Pe un Domn Divin - jertfit și înviat,
Revină în curând a Sa împărăție,
Glorificat fie, al nostru Împărat!