Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău. (Deut. 16:17)

Tot ce avem e binecuvântare,
Avutul nostru nu-i decât un dar
Şi nu ca merit pentru ascultare,
Ci mai degrabă act de îndurare
Din partea unui Tată plin de har.

În toate să-I vedem deci bunătatea
Căci ce zidim, zidim prin har divin,
El ne oferă oportunitatea,
Ne dă înţelepciunea, sănătatea,
Iar laudele Lui I se cuvin.

Din bogăţiile-I nemăsurate
El ne trimite câte-un dar bogat
Şi-aşteaptă răbdător, cu bunătate,
Ca printr-un gest de generozitate
Să confirmăm că noi l-am ridicat.

Să dăm şi noi din ce El ne trimite
Căci doar aşa putem să-i mulţumim,
Aşa vom confirma că-au fost primite
Şi-aceste daruri ne vor fi-nmulţite
Atunci când, cu iubire, dăruim.

Copil al Celui veşnic, din mărire,
Cuprins în dragostea, în harul Său,
La tot ce tu primeşti, cu mulţumire,
Trimite-I confirmarea de primire
Şi-apoi, smerit, semnează: fiul Tău.

Amin
Vulcan, 12.11.2006