(Luc.8.4-15)

Când s-a strâns o gloata mare
sa-L asculte tot poporul,
El le-a spus o pilda-n care
îi slujea Semanatorul.

Acesta, a venit în lume
ca sa dea prin sol samânta,
Iar apoi cum poate anume
sa obtina biruinta.

Insa-acea samânta buna
mult prilej le-a oferit,
Sa le spuna cum se-aduna
Din pamântul – diferit.

Dar samânta roditoare
ce-a fost lumii daruita,
N-a prea fost folositoare
fiind tarina-mpartita.

Cea cazuta lânga drum
ca sa poata sa rasara,
Nu se poate caci acum
e la pasari – necesara.

Cea cazuta doar pe stânca
nu putuse ca sa creasca,
Caci asa nu poate, înca
pe o stânca sa rodeasca.

Cea cazuta printre spini,
n-a putut prea mult sa tina,
Prin artari si maracini,
s-a ivit în ea, neghina.

Dar, pe lânga toate-acestea
este sol ce-i bun de rod,
Ca sa-mparta-n lume vestea
sa trezeasca mult norod.

Sa le spuna de-o Samânta
ce-a venit la noi din cer,
Ca sa creasca în credinta
toti acei trec si pier.