Nu sunt vrednic de-a Ta milă,
Doamne Dumnezeul meu,
Dar o simt cum peste mine,
Tu o lași când mi-este greu.

Simt mereu cum îmi ridică,
O putere-a mea povară,
Și-al meu suflet când în vale,
Apăsat încet coboară.

Nu sunt vrednic eu Isuse,
Nici de bunătatea Ta,
Dar a fost ea nelipsită,
Pe-acest drum din viața mea.

Am văzut-o-n dimineața,
Zi de zi ce mi-ai adus,
Tu îmi ridicai privirea,
Când nu mai priveam în sus.

Nu sunt vrednic de iubirea,
Ce mi-o porți Tu mie azi,
Simt a ei fiori Isuse,
Cum alung-orice necaz.

Simt cum viața mi-e purtată,
Doar pe aripi de iubire,
Căci prin tot ce trec eu Doamne,
Plin sunt doar de fericire.

Nu sunt vrednic nici de grija,
Ce mi-o porți Tu zi de zi,
De credința ce mi-ai dat-o,
Că nimic nu-mi va lipsi.

M-ai purtat pe a Ta mână,
Mai ușor ca să îmi fie,
Drumul greu care mă duce,
Ooo... Isuse-n veșnicie.

Nu sunt vrednic eu de Tine,
Dar eu știu că sunt al Tău,
Tu mi-ai dat mie un nume,
Azi sunt fiu de Dumnezeu.

Mi-ai dat moștenire-o Țară,
Vrednic eu nu sunt de ea,
Eu nu merit, doar Tu vrednic,
Ești pentru-a te lăuda.