Noi lãsãm urme adânci pe unde trecem...
Tot aşa, lãsa-vor alţii, dupã noi.
Unii, însã-şi sapã slovele în stâncã,
Alţii zgârie cu bãţul în noroi.

Mulţi fac milã, ca şi alţii sã trãiascã,
Alţii-şi cheltuiesc averea pe nimic.
Unii doar vorbesc, rostind cuvinte-ntruna
Şi sunt oameni care fac ceea ce zic.

Sunt pãrinţi care formeazã caractere.
Dar sunt alţii care chiar nu ştiu ce vor
În "destoinicia" lor, fãcând, cu timpul,
Nişte oameni rãi, din chiar copiii lor!

Unii cred cã au tot timpul înainte,
Fãr-a şti cã le-a rãmas numai un ceas!
Unii fug grãbiţi sã prindã trenul vieţii,
Alţii-abia mai pot sã facã înc-un pas.

Auzi tu chemarea care ţi se face?
Dar, odatã, glasul nu te-a mai chema!
Ştii cã nu eşti tu stãpânul vieţii tale
Şi cã timpul tãu nu este-n mâna ta?