M-ai copleșit, Isuse, cu multele-ndurări,
Cu-atâtea binefaceri și binecuvântări;
Ce pot să mai spun oare și ce mai pot să fac?
Îngenunchiez la Tine și stau și plâng și tac. .
Tu m-ai cuprins, Isuse, cu mâinile-amândouă,
Mi-ai dat o minunată și scumpă viață nouă;
M-ai îmbrăcat prin jertfa-Ți cu frumuseți și har;
Cu dragoste de-oriunde mă ridicai Tu iar.
În fiecare clipă depind cu tot Tine,
Ești sursa fericirii, ești totul pentru mine;
Și te iubesc, Isuse, nu pentru ce primesc,
Ci fiindcă nu pot altfel vreodată să trăiesc.
De-atâtea ori cu vorba eu ți-am adus tristețe,
Și am umbrit prin traiu-mi, divina-ți frumusețe;
Dar credincios, Isuse, apuci Tu mâna mea
Și plin de bunătate îmi dai valoarea Ta.
În lumea asta-ntreagă nu-i altceva mai bine,
Mai sigur, mai ferice, decât să fiu cu Tine;
O, de-ar cunoaște lumea ce bun, Isuse, ești!
Tu ai dat totul, TOTUL, fiindcă ne iubești.
Amin.
5 iulie 2021
https://pauladita.wordpress.com/