Ne e dor să te vedem odată,
Cum Tu vi din slavă!
Cum Tu vi la poporul Tău,
La răscumpărații de pe pământul acesta greu.

Ne e dor când de Tine ne amintim,
Cum o moarte pe cruce ai suferit,
Pentru a ne putea salva,
Și cu Tatăl împăca.

Ne amintim cum ai venit,
La fiecare căci i-ai iubit!
Și le-ai deschis în dată,
Poarta spre casa minunată.

Ne e dor să te vedem odată,
Și să ne duci sus acasă,
Ne e dor de Tine Sfinte Tată,
Și suspinăm în această lume deșartă.

Căci dorul tot mai mare va fi,
Până Tu vei veni!
De aceia ajută-ne să fim înflăcărați tot mereu,
Cuprinși de sfânt dorul Tău.

Știm căci mult nu ne vei lăsa,
Și sus ne vei lua,
Căci și Ție îți este dor Sfinte Tată,
De mireasa Ta aleasă.

Dar până atuncea noi ne v-om trudi,
Să păstrăm un dor viu până vei veni,
Ca să ne poți lua acasă,
Căci mare este dorul nostru Sfinte Tată.

Învață-ne să ne iubim tot mereu,
Cu un dor neprefăcut ca al Tău!
Să putem face parte odată,
Din marea răpirea cerească.

Ajută-ne și nu ne lăsa,
Și noi te v-om, binecuvânta,
Ajută-ne să fim tot mereu,
Plini de dorul Tău.

Noi nu vrem altceva,
Decât să vi Tu acuma!
Să vi degrabă,
La poporul care te așteaptă.

Să vi la poporul Tău,
Care îi este dor de Tine mereu,
O Dumnezeule mare,
Vino mai repede din splendoare.

Vino căci dorul te cheamă,
Și avem nevoie de Tine degrabă!
Avem nevoie de ungerea Ta,
Plină de dor să fie în ea.

Tu vezi dorul la fiecare,
Ce îl are în inimă cu mic, cu mare,
O Tată dragă,
Poporul Tău te așteaptă.

Amin