Cine-i omul acesta?

Unde-i omul ce plânge de la lumina din soare?
Unde-i omul ce râde când norii pictează?
Unde-i omul fermecat de o floare
Ce-n ploaie se bucură, râde, dansează?
Unde-i omul îmbătat de culoare?
Unde-i omul acela, plin de lumină,
Ce face în juru-i minunată grădină,
În pământul sfințit prinzând rădăcină?
Unde-i omul acela care nu moare,
Ce-a coborât veșnicia pe-o rază de soare,
Unde-i omul acela, când s-a pierdut
De cele ce pentru el s-au făcut?

Omul acela cu sufletul dulce
Cu-atingerea lui ce sfințește,
Nu se mai naște, s-a dus!
Rămase acesta care lovește
Și ridică pe cruce
Pe Domnul Iisus!

Omul acesta de acela-i pierdut,
Acesta preschimbă frumosu-n urât,
Acesta nu suie cu sufletu-n cer,
Acesta nu plânge de la lumina din soare,
Acesta se naște, lovește și moare,
Acesta nu-i veșnic, e ceva efemer,
Acesta nu-i liber, acesta-i închis
Acesta e cel ce pe Dumnezeu L-a ucis!