Trăim azi clipe-adânci de lupte grele,
De vremuri care iute azi se trec,
Rămân în urmă amintiri și pașii,
Ce azi pe drumul vieții se întrec.
Trăim azi clipe lungi de așteptare,
În care zeci de mii în văi cobor,
Căci așteptarea lungă lasă rane,
Pe aripi obosite ce-s în zbor.
Trăim azi vremuri vii care-au fost scrise,
De Cel care pe cruce a luptat,
Cu moartea ca noi toți să fim o turmă,
Ce-i pastorită de un Împărat.
Trăim un timp de mare îndurare,
Pentru acei ce nu au cunoscut,
Că este sus în cer o viață care,
Vre-o dată ea nu are un trecut.
Ei sunt azi așteptați, chemați acasă,
Din drumul rătăcirii ce i-a dus,
Departe de cărarea ce sfârșește,
În locul fericirii lui Isus.
E poate azi o ultimă chemare,
Aceste vremuri care le trăim,
Să căutăm un adăpost în Domnul,
O clipă înapoi să nu privim.
Trăim azi clipe-adânci de frământare,
Căci cernerea trecută-i printre noi,
Și bob cu bob e cântărit chiar astăzi,
Să nu cădem în lupta ce-i în toi.
Să nu fim pleava care e căzută,
Să fim cu toții rodul ce-i bogat,
Ca-n vremurile care sunt venite,
Niciunul să nu fie lepădat.
Pe cer sunt nori întinși ce azi aruncă,
Doar stropi de foc... ei sunt cei ce pornesc,
Acele vânturi care azi întruna,
Genunchii închinați slăbănogesc.
Luptăm și cu furtunile dorite,
Ca ochii ațintiți ce sunt în sus,
Să fie azi orbiți... să nu mai vadă,
Puterea cea divin-a lui Isus.
Dar Cel care și astăzi ne învață,
Ne spune să răbdăm toți zi de zi,
Aceste suferințe ce-s trăite,
De cei ce îl așteaptă... va veni.
Sunt grele-aceste vremi întunecate,
În ele azi cu toți să căutăm,
Lumina Lui... la adăpost de aripi,
Cu inimi dăruite vrea să stăm.
Chiar de ne este grea înaintarea,
El Domnul spune să nu ne oprim,
În timpul care azi pe drumul crucii,
Urcând spre culmi cu toții îl trăim.
Ne spune... doar cu inima curată,
Cu toți aceste vremuri vom putea,
Să le răzbatem chiar de sunt prea grele,
Că-n inima curată-i... dragostea.
Și doar iubind nicicând nu e pierdută,
Vre-o luptă ce pe cale va veni,
Iubirea este arma ce aduce,
Doar izbaviri... dar trebuie-a iubi.