Ce-mi poate lumea oferi?
Ce bine-mi poate face,
Când ei, de sine-i este drag
De la Adam, încoace?

Ce îmi promite, aşadar,
O lume vinovatã,
Afarã de un Rai pierdut
Şi-o uşã încuiatã?

Cum poate lumea, care e
De foc, atât de-aproape,
De Judecata de Apoi
Pe mine sã mã scape?

Ea doar îmi poate-asigura,
Cu-a sa deschisã gurã,
O viaţã fãrã de Hristos
Şi-o moarte prematurã.

Însã Tu, Doamne, Tu îmi dai
Tot ce Îţi aparţine
Şi titlul de moştenitor,
Când voi veni la Tine.

Ce bun îmi poate lumea da?
Ce viaţã? Ce plãcere?
Când voia Ta mai dulce mi-e
Ca fagurul de miere!

Oferta lumii n-o primesc
Nici dulcile ei ape,
Ci-n orice zi voiesc sã fiu
De Tine mai aproape!