1. Coborârea Mângâietorului.(Io.14.15-26;Fapt.2.1-18)

Dupa, înaltarea Domnului la cer de pe pamânt,
A trimis de mângâiere pentru noi pe Duhul Sfânt.
El e-al nostru’Nvatator ce ne da povete bune,
Si mai poate lânga Sine într-o turma sa ne-adune!
Ne sopteste si ne spune cum sa tinem calea dreapta,
Iar când greul ne apasa ne iubeste si ne-asteapta.
El ne spune multe lucruri despre Harul de la cruce,
Iar sa nu-I uitam Calvarul, El aminte ne aduce.
El ne da putere multa în credinta ne uneste,
Iar în trupul lui Isus El ne strânge si ne creste.
Caci de doua mii de ani slefuieste pietre noi,
Sa le puna-ntr-o Cladire sa nu zaca prin noroi.
Si acea Cladire vie este trupul lui Cristos,
Ce-a unit mii de fiinte într-un organism frumos.
Este de-o grandoare aparte ce tinteste-nemurire
Si asteapta cu ardoare ca sa-i vina Scumpul Mire.

2.Darurile spirituale (1Cor.12.1-11)

Insa-asa un trup puternic cum e cel al lui Cristos
Ca sa fie-ntotdeauna plin de viata, sanatos,
Trebuie sa aiba-n el numai madulare sfinte,
Ca sa nu mai schiopateze netinând-o drept ’nainte!
E nevoie printre oameni sa lucreze cu putere,
Chiar si-atunci când vin ispite sa-l umbreasca de durere.
Duhu-n noi ne da putere sa ne-strânga-n rugaciuni,
Iar la uni-mparte darul pentru-a face si minuni.
Fara El am face-n viata multe rele – stricaciune,
Dar tot Duhul ne învata daruind întelepciune.
Daruri din acestea sfinte sunt de buna trebuinta,
De voiesti sa mergi pe Cale si sa birui prin credinta.
Toate-acestea daruri sfinte ce fac trupul viguros,
Ni-s venite de la Tatal prin jertfirea lui Cristos.
Nu avem noi nici un merit ce ne-ar pune mai presus,
Daca nu ne-ar tine-n slujba prin unirea cu Isus.
El ne-nvata cum pe altii sa-i hranim doar din Scriptura
Si sa tina Calea dreapta prin a ei învatatura.
Duhul Sfânt ne înnoieste sa avem o fire noua,
Rastignind faptura veche ce împarte omu-n doua.

3. Madulare în trup (!Cor.12.12-31)

Trupu-acesta glorios este plin de armonie,
Chiar de milenara-i viata se întinde-n vesnicie.
El nu are madulare întarite cu proteze,
Ca apoi s-aduca vrajba din lucrare sa cedeze!
Când apare-o uscatura ce nu poate-aduce roada,
E taiat-atunci în graba printre vreascuri ea sa arda.
Dar, când deodata unui madular neatent,
I se-ntâmpla sa ajunga vatamat în accident,
Celelate saritoare îl ridica si-l panseaza
Si asa în graba mare viata-n el din nou pulseaza.
Fiecare madular are-n trup un scop precis
Nu se poate sa ramâna pe aproape indecis!
Ele nu se-nlocuiesc sa lucreze rau, de-a valma,
Cum de n-ar putea urechea, sa înlocuiasca palma.
Nici piciorul n-ar fi-n stare sa citeasca într-o carte,
Insa poate atât de bine sa ne duca mai...departe.
Nu-i lasat vreun madular parasit sa nu lucreze,
Caci de sta o luna-doua poate sa se-atrofieze.

...Mâinii nu i-a fost sa poata ca-n poeme sa vorbeasca,
Si de-ai tine-o cât de bine si-ai trimite-o s-o...scoleasca.
Ea-i menita sa se-ndure si s-aduca mângâiere,
Ori sa-ntoarca pe bolnav – sa-l aline în durere.
De-ai dori sa tina predici si sa-ti spuna ce-a crezut,
N-ar putea sa faca asta – nefiindu-i prevazut!
Ea doar poate sa-ngrijeasca de piciorul cel slabit,
Sau sa puna fasa multa pe calcâiul greu zdrobit.
Ai putea acuma iara sa privesti si-apoi sa crezi,
Ca de-ar fi o mâna buna ai putea cu ea sa vezi?
Dar în schimb îti poate face multe lucruri mari si bune,
Când este-ngrijita bine si poate-n jur s-adune.
Ea e-n stare-ntotdeauna ca sa-ti fie de folos,
Si sa lupte cu-ndârjire pentru trupul lui Cristos.
Dar o mâna viguroasa ea mai poate sa lucreze,
Când e pusa-ntr-o lucrare cu migala sa creeze.

Insa printr-o separare a unui madular de trup,
N-ar putea sa fie una cu acei uniti în grup!
Doar în corp el are Seva ce îi da elan sa poata,
Sa învinga toata teama când e marea-nvolborata.
Ele-n trup în armonie se dezvolta mult si cresc
Si se tin una pe alta în agape se-ngrijesc.
Unul poate sa vegheze ca în corp sa fie pace,
Iar atunci când vine greul sare iute sa-i împace.
Altul tine si pazeste sa nu vina gând hain,
Ce-ar aduce iebusitii sa le-aprinda fac strain.
Toate-aceste madulare stau în timp si-s tari unite,
Far-a fi în stare-odata sa se lase despartite.
Au aceleasi simturi sfinte în placere si-n durere,
Fara sa se lase-odata dezbinate de-o parere.
Caci pe Tera nu e altul cum e trupul lui Cristos,
Ce-n curând va merge-n ceruri într-un cadru maiestos.