Dar ai venit si nu ne-ai lăsat,
Și cu dragoste ne-ai ridicat!
Te-ai uitat la fiecare,
Cum murea sub acest soare.

Când totul era pierdut,
Ai venit din ascuns,
Pentru a ne salva,
Și cu Dumnezeu a ne împăca.

Dar ai venit și nu te-ai uitat,
Căci ai avut mult de îndurat!
Chear dacă chinul cel mare asupra Ta cădea,
Tu ai venit căci ne-ai iubit cândva.

Dar ai venit cu un scop mare,
Să mântuiești lumea de sub soare,
Ca toți ce în întuneric v-or zăcea,
Să vadă lumină Ta.

Și ai venit fiindcă ți-a păsat,
Și cu Dumnezeu ne-ai împăcat!
Tu singur la moarte te-ai dus,
Fiindcă ai iubit omul nespus de mult.

În îndurarea Ta cea mare,
Ai venit de dincolo de soare,
Dar ai venit fiindcă ți-a păsat,
De omul muritor din păcat.

Doamne Ție îți mulțumim,
Căci prin dragostea Ta trăim!
Îți mulțumim căci ne-ai mântuit pe fiecare,
În bunătatea Ta cea mare.

Și totuși ai venit,
Chear dacă chinuri ai suferit,
Ai venit și nu nu ți-a păsat,
Căci la moarte ai fost dat.

Fiindcă iubirea Ta a triumfat,
Te lăudăm neîncetat!
Îți mulțumim căci ai venit,
Și în Rai la Tine ne-ai dorit.

O Doamne dacă nu veneai,
Cu noi era mare bai!
Ce era de noi oare,
Dacă nu ne salvai pe fiecare?

Ce era cu fiecare,
Care mergea spre moarte,
Toți la un punct ajungeam,
Și în chinul cel veșnic mergeam.

Dar ai venit și nu ne-ai lăsat,
Fiindcă de noi ți-a păsat!
O Dumnezeule mare,
Mulțumim pentru a Ta salvare.

Mulțumim cu fiecare,
Căci ai venit de dincolo de zare,
Mulțumim pentru dragostea Ta,
Pe care ai arătat-o acuma.

Amin