E ceasul lepãdãrii cel din urmã,
E ceas de noapte, de-ntuneric gros;
Târzie-i vremea, dorul sfânt se curmã,
Se-ntâmplã toate cum ne-a spus Hristos.

Fãrãdelegea noastrã este mare
Faţã de Tine-am fost necredincioşi,
Cãci am nesocotit a Ta lucrare
Dar ne întoarcem plânşi, cu ochii roşi.

Am cugetat cuvinte mincinoase,
Apoi cu limba noastrã le-am rostit;
Credeam ca-n urma lor sã trag foloase
Dar, cum minţeam, mai mult eram minţit...

Neprihãnirea nu se mai aratã
Iar adevãru-n pieţe-i poticnit;
Nu mai exist-o hainã fãrã patã
Şi aurul curat s-a înnegrit.

Dar azi venim şi-Ţi cerem îndurare
Şi mâinile spre Tine le-nãlţãm,
Cãci credem în a Ta rãscumpãrare
Şi vrem cu Tine-n slavã sã cinãm.

Ne pocãim în sac şi în ţãrânã,
Ne închinãm cu faţa la pãmânt;
Dezleagã-n schimb cãtuşa de la mânã,
Cu sânge curãţeşte-al nost vestmânt!

Îţi mulţumim cã ne iubeşti fierbinte,
Cã nu ne-ai lepãdat în foc şi chin,
C-ai ascultat a noastrã rugãminte:
Glorificat sã fii în veci, Amin!