De-aș avea mai multe glasuri, toate Doamne te-ar striga,
Să audă lumea-ntreaga cine-i Domn în viața mea,
Să audă tot pământul, eu pe cine îl slăvesc,
Și cuvintele frumoase, cui mereu le dăruiesc.

De-aș avea mai multe inimi, toate Doamne te-ar iubi,
Ție ți le-aș da Isuse, Ție ți le-aș dărui,
Ca să locuiești în ele, să fii Domn și Împărat,
Inimilor dăruite, căci Tu Doamne le-ai salvat.

Și priviri sfinte Isuse, tot mai multe de-aș avea,
Doar în sus eu le-aș trimite, ca să vadă slava Ta,
Ca să vadă cum lumina se coboară pe pământ,
Prin acea rază de soare, dintr-un soare-atât de blând.

De-aș avea mai multe brate, ridicate-ar fi în sus,
Căci doar Tu le meriți toate, dragul meu iubit Isus,
Cinstea, slava și onoarea, toate sunt doar ale Tale,
Chiar de-aș ridica spre ceruri, brațele de-aici... din vale.

De-aș avea mai multe buze, Ție toate ți-ar cânta,
Ar vesti cuvântul vieții, pline de puterea Ta,
N-ar tăcea iubit Părinte, căci Tu grai ai pus în ele,
Ți le-aș dărui Isuse, chiar de-ar fi buzele mele.

Chiar și vieți eu tot mai multe, de-aș avea... aș vrea să știi,
Aș alege-aceiaș cale, chiar de trece prin pustii,
Aș alege drumul crucii, care duce către Tine,
Căci eu știu... în orice viață, Tu Doamne-ai să fii cu mine.