Nu-ți ascunde fața Doamne, de-ai mei ochi care mereu,
Ei te caută, te strigă, întrebând în ceasul greu,
Când vine-acea Izbavire, ce-ai promis-o Domnul meu.

Nu te-ascunde după munții, peste mine ce-au lăsat,
Umbra lor, căci acea umbră, viața mi-a întunecat,
M-au făcut să fiu Isuse, nestatornic... aplecat.

Nu-ți ascunde fața Doamne, de-al meu suflet obosit,
El mereu astăzi așteaptă, ziua ce-ai făgăduit,
Prin acele vase care-al Tău cuvânt au prorocit.

Nu te-ascunde-n încercare, să te văd în ea aș vrea,
Ca să pot să rabd Isuse, orice-n faț-ar apărea,
Când dorința arde-n mine, pe-acest drum spre slava Ta.

Nu te-ascunde de-al meu strigăt, ce răcnește în ascuns,
De-a mea inimă ce varsă, lacrimi care mi-au adus,
Zile lungi... ce n-au Isuse, răsărit... și nici apus.

Vreau lumina feței Tale, să pătrundă-n viața mea,
Brațul Tău să-mi fie barcă, valuri când vor apărea,
Doar așa... eu știu Stăpâne, voi ajunge-n Țara Ta.