Pace vouă oameni binecuvântați de Dumnezeu! Îmi aduc aminte că am scris această poezie când eram în vizită la niște frați scumpi care slujesc Domnului Isus cu bucurie. Oameni care caută pe Domnul zi de zi și vor să facă voia Lui. Se spune că fiecare sfânt are un trecut curățat de Hristos Isus și fiecare păcătos are un viitor pregătit pentru el de Domnul Isus cu scopul de a renunța la păcatele și fărădelegile care le săvârșește orice om care nu-L cunoaște pe Hristos Isus. Poezia aceasta exact acest lucru vrea să transmită cititorilor ei. Transformarea omului păcătos prin credința în Hristos Isus în omul neprihănit care vrea și dorește din toată inima lui să înceapă o viață nouă, trăită spre slava Lui Dumnezeu că ar renunța chiar și la toate avuțiile lui, numai să fie a Domnului. Pe cine cunoaștem noi din Sfintele Scripturi că a avut această șansă dar nu s-a prins de ea din pricina avuțiilor? Oare nu tânărul bogat? Ba da! Tânărul bogat a respins darul mântuirii și a ales averile lui care erau multe, dar care l-au dus la moarte! Noi să nu fim ca el ci să fim ca un Zacheu de avem avuții și lucruri strânse, să dorim pe Hristos în casele noastre mai mult decât dorim banii sau bogățiile acestei lumi și să dăm celor ce datorăm ceva, înapoi sau împătrit căci răsplata Domnului este veșnică. Mântuirea Lui nu are preț dragii mei. Să învățăm să facem binele și să dăm la săraci căci vom avea o comoară-n cer. Să-l căutăm pe Domnul mai mult decât bogățiile acestei lumi. Să ne cercetăm dar pe fiecare în parte și când citim această poezie, să o citim ca și cum ar fi vorba despre noi, cerând prezența Domnului să coboare peste noi și peste casele noastre. Amin.