În fața morții nemiloase
În fața morții nemiloase,
Suntem egali, fără putere...
Nădejdea care ne rămâne,
Tainica noastră mângâiere,
E în Hristos și-n înviere!
În ceasul greu de despărțire,
Când amintirile ne dor,
Să plângem plânsul spre sfințire...
Căci orice om e trecător,
Spre veșnicie călător!
În valea lacrimilor grele,
Suntem zdrobiți de neputință,
Dar ne-amintim de înviere
Și urcăm trepte prin credință,
Spre-un loc de biruință!
Pe drumul către infinit,
Timpul de har e cu hotare...
Tu omule te-ai pregătit?
Te rog, nu sta în nepăsare...
La Domnul e salvare!
Ce este omul pe pământ?
Și ce rost are el sub soare?
E frunză clătinată-n vânt?
Se naște, sufere și moare... ?
Sau are scop mai mare?
Da, omul este rânduit,
Să fie drept și credincios...
Dar prin păcat s-a rătăcit...
Mai poate fi el mântuit?
Mai poate-avea un trai frumos?
Da! ! ! Prin Isus Hristos!
de Teodor Groza
10 Iulie 2021
Socodor