Astăzi calea către Domnul, este una ce-i ușoară,
Căci pe ea nu se mai urcă, ci adesea se coboară,
Nu mai luptă în arene, cum luptau acei creștini,
Ce martiri au fost în viață, doar de Duhul sfânt ei plini.

Astăzi este pocăința, glume la amvon ce-s spuse,
Dintr-o lume-așa murdară, de acei aleși aduse,
Înălțimile-s cuvântul, la amvoane ce e spus,
Prin înțelepciuni de-o clipă, ni se spune... e de sus.

În cântări... tonalitatea, este cea cu importanță,
La sfârșit vor cântăreții, ca să lase o nuanță,
Să rămână-n amintirea, celora ce-au ascultat,
Glasul care-n adunare-așa frumos el a cântat.

Sub o sumbră-mbrăcăminte, multă bârfă se ascunde,
Murmur și fățărnicie, gânduri care sunt oriunde,
Alergări din zorii zilei, până-n cei din înserat,
Căci o lăcomie astăzi, un popor a câștigat.

Avuții mereu sunt strânse, și-o invidie ne duce,
Să alegem calea lumii, când suntem toți la răscruce,
Căci pe drumul către Domnul, bogăția-i suferință,
Nu ne place... vrem o cale, care-i doar cu biruință.

Binecuvântări alese, fără jertfe... toți dorim,
Spunem că e dreptul nostru, la-nchinare toți venim,
Că ne-am botezat și Domnul, este Cel ce e dator,
Să ne dea nouă de toate, și mereu un ajutor.

Cel ce toate El le știe, ne vorbește zi de zi,
El ne cheamă cu blândețe, azi pentru-a ne pocăi,
Căci văzu trăirea noastră, care este-n nepăsare,
Știe cu ce fel de gânduri, noi venim la închinare.

Știe cui slujim pe cale, știe ce mult azi iubim,
Orice murmur El îl știe, și pe cale când cârtim,
Și mai face o trezire, doar cu milă... bunătate,
Pregătire cere Domnul, căci venirea e aproape.

Vrea să fim cu toții gata, unul nu vrea ca să piară,
Pocăiți-vă azi strigă, căci îndată El coboară,
Cum suntem astăzi pe cale, fraților... o să murim,
S-ascultăm glasul ce strigă, haideți să ne pocăim.