E mult prea scumpă veșnicia, ca să renunti așa ușor,
Când vântul bate și aduce, deasupra ta câte un nor.

E mult prea scumpă veșnicia, ca să te-ntorci mereu pe drum,
E mult mai mare bucuria, decât necazul tău acum.

Prezența Lui neprețuită, în clipa strigătului tău,
S-o prețuiești căci este rară, căldura de la pieptul Său.

E mult mai scumpă viața vie, și dragostea ce ai primit,
Decât plăcerea ce-i de-o clipă, din drumul care-i rătăcit.

Și dragostea fără de margini, ce și-o arată zi de zi,
Nu are preț... e dăruită, doar ochilor ce-l vor privi.

Și pacea care El o lasă, primește-o căci nu vei găsi,
Niciunde, niciodată-n viață, oricât de mult tu ți-ai dori.

Căci cele ce sunt rare... sfinte, sunt toate doar în mâna Lui,
Cerând le vei primi întruna... ce îți dorești... doar Lui să-i spui.

Creștine scumpă-i mântuirea, ce ție-n dar Domnul ți-a dat,
Binecuvântă acea clipă, când Domnul te-a răscumpărat.