Zidește-n inimă altarul,
Ce-n ochii Mei este plăcut,
Nu celor care-și dau părerea,
La orice pas ce l-ai făcut.
Îmbracă-te-n neprihănire,
Chiar dacă tu vei fi lovit,
De vorbe care-ți fură pacea,
Cu ochi ce-s răi de ești privit.
Căci inima care mă strigă,
Doar Eu o văd, Eu o ascult,
Și lacrimi care curg șuvoaie,
Doar Eu sunt Cel ce le aud.
Chiar dacă ești dat la o parte,
În turma Mea ai să rămâi,
Căci inima ți-e aplecată,
La crucea Mea... la căpătâi.
Îmbracă-te azi cu puterea,
Ce am lăsat-o în cuvânt,
Și vei vedea cum a mea mână,
Va coborâ ea în curând.
Nu-ți pierde nici nădejdea astăzi,
Căci biruință îți voi da,
Dar vremea este hotărâtă,
De Mine... căci e vremea Mea.