Palmele mamei
... palmele mamei sunt pâine, apă și saț,
mângâieri în tristețe-n necaz,
cântece înflorite când pruncii la piept i se strâng,
lacrimi când dragii-i sub durere se frâng.
Pâine-mpărțită să fie sătul fiecare
cel ce-i acasă sau e în depărtare,
amurgul sătul de pace și bine,
nume rostite cu față de pâine,
stele plecate din ochi să se-adape
din bunătatea Celui ce-i Viu să vină aproape,
de cei întristați sau bolnavi
cu suflet în tăciuni că sunt sclavi...
Palmele mamei din lacrimi frământă
cea mai dulce pâine ce nu se uită.
Palmele mamei în rugi sunt uitare
de suspinul ce i l-a adus fiecare,
sunt faguri de miere și cânt de albine,
sunt raiul ce m-a purtat și pe mine în bine.