Mai am un singur dor
(Cum Eminescu-a zis)
Să stau lângă Păstor,
Să merg spre Paradis.
Primejdiile toate
Să mi le ia, duios
S-aud sublime șoapte
Și-un gând melodios.
A Lui dulce privire
Să mă îmbrace-n har
Să-mi dea neprihănire
Și-arome de nectar.
La ape de odihnă
Să-mi poarte pașii mei
Cu El să fiu la Cină.
Cu Neamuri și Evrei.
Îndrumător să-mi fie
Pe drumul de pribeag
Și-a Lui Împărăție
S-o răspândesc cu drag.
Minuni să-mi mai arate
Să gust din taina Lui
Să-mi fie prieten, frate
Spre culmi cu El să sui.
E dorul meu fierbinte
Și nu-l abandonez
Prin ale Lui incinte
Vreau să mă minunez.
Din nou să mă conducă
EL, cel mai jertfitor
Nu spre ce se încurcă
Ci spre-un etern Izvor.
Un cânt să-mi fie viața
La jug să trag cu El
Și, zilnic, să-i văd fața
Să fie-al meu model.
Un singur dor mai am
Și știu: răspuns va fi
Să fiu în sfântul neam
Cu EL în veșnicii.
George Cornici/ 20 Iulie, 21