Zi de zi-mi hrănești Isuse, sufletul cu harul Tău,
Din izvorul plin de viață, mă adăpi cand mi-este greu,
Tu cobori cu-o rază sfântă, bezna-n jur când ea se lasă,
Îmi aduci acea nădejde-a re-ntâlnirii de acasă.

Clipele-s neântrerupte Doamne în prezența Ta,
Este sfântă... e divină, nu vreau ca să plec din ea,
Inima mi-e liniștită, lângă mine când cobori,
Căci atunci eu simt Isuse, a iubirii sfinți fiori.

Este cea care-mi înalță, gândul după nori și stele,
Este ea acea iubire, ce mereu ființei mele,
Îi aduce dor... speranță, că-ntr-o zi ne vom vedea,
Pan-atunci iubirea Doamne, este tot în viața mea.

Ea-mi aduce alinare, ea îmi dă acea putere,
De-a ierta ca să fiu sare, pentru alții mângâiere,
Ea îmi este mereu hrană, dragostea ce Tu mi-ai dat,
Dumnezeul mântuirii, ea e darul minunat.

Ești cu mine-n orice vreme, de-i cu soare... de-i cu ploi,
Sau de-i vreme fericită, sau de multele nevoi,
Nu m-ai părăsit vre-o dată, Tu ai fost în viața mea,
Nelipsit Isuse dragă, oriunde am fost în ea.

Pasul meu pe-această cale, e purtat pe brațul Tău,
Îmi ridici a mea povară, vii când eu te chem mereu,
Nu ai stat în nepăsare pentru mine niciodată,
Și ființa mea de Tine, nu a fost nicicând uitată.

Cum ai fost ești Tu si astăzi, bland... mereu mângâietor,
Înviere-ai fost... și astăzi Tu ești pentru cei ce mor,
Slava să te-mpodobească căci măreața Ta lucrare,
Zi de zi o văd Isuse, este ea atât de mare.