Fericit e omul care
Nu se duce la cei rai
Fericit e omul care
Umbla doar cu fii tai

El e ca un pom sadit
Imprejur de apa vie
Care are pregatit
Roada pentru vesnicie

Toate crengile lui cresc
In sus frumos si fara vina
Frunzele-i nu se vestejesc
Tot ce incepe si termina

Nu tot asa e cu cei rai
Ei numai au nici o raplata
Ei nu sunt ca si fii Tai
Ei nu vor sta la judecata

Ca pleava campului sunt ei
Ca si neghina-n graul copt
Dar Dumnezeu plin de temei
Ii ia si ii arunca-n foc

Ei nu vor tine apul sus
In adunarea celor sfinti
Ei nu vor sta nici cu ISUS
E i nu vor sta cu-ai lor parinti

Caci DUMNEZEULnostru vede
A celor sfinti carare
Si omul ce inca nu crede
Se duce-n iad si la piezare


AMIN

"el este ca un pom sadit langa un izvor de apa"
PSALMUL 1 :3