Ce-i fericirea?

M-au întrebat lacrimile, ce știu despre fericire?
Am tresărit, neștiind dacă ar trebui să le răspund.
Mă întrebam în gând:
ele nu știu că îmi erau poteci în biruință
și mă țineau de mână când eram înfrânt?
Când le chemam să potolesc izvorul de-amărăciuni
ce sufletu-mi-n tăciuni ardea
și când doream să-mpart laudă, zâmbet
cu el în bine, atât de fericit era?
Ele-au uitat ce este fericirea
unui părinte ce boala fiului prin ele-a biruit
sau cuvintele rostite-n rug fierbinte
în miez de noapte, zi până l-asfințit?
Ele-au uitat cum mângâiau obrazu-mi-n arșiți de dor,
când un răspuns de bine așteptam
la al sfânt Domnului, izvor?
Sau au uitat cum ele înfloreau în suflet
când binele în viață-mi biruia
și scăldătoare sau râuleț de bucurie
pe față-mi licorile-și întindeau?
Ce-s lacrimile?
Sunt binecuvântare în suferinți sau biruinți,
sunt părtășie-n luminare
cu Domnul, ce ne-ndeamnă să fim ai Lui cuminți.

Alexandrina Tulics, 22 iulie 2021, Delafield