Să slujim cu bucurie, cât mai este îndurare,
Să ne-apropiem de Domnul, cât mai este și iertare,
Căci îndată vine-o clipă-n care nu vom mai putea,
Să simțim cum curge harul, azi ce curge-n mila Sa.

Să slujim azi plini de pace, din iubire să slujim,
Pe-acest drum al suferinței, doar în față să privim,
Alergând spre veșnicie, haina să o curățim,
Azi cât încă se mai poate, mâine... niciunul nu știm.

Să deschidem larg și gura, Domnului să îi cântăm,
Să nu ne oprim o clipă, azi doar să înaintăm,
Cât deschisă este calea, în curând va fi închisă,
Căci se împlinește vremea-n cartea sfântă ce-a fost scrisă.

Să strigăm toți osanale, Celui sfânt din veșnicie,
El ne cere-ntotdeauna, să fim plini de bucurie,
Bucuroși să fim cu toții, bucuroși să-L lăudăm,
În smerenie, sfințire, toți în fața Lui să stăm.

Deznadejdea să nu fie, niciodată pe-acest drum,
Ea prezenta... doar credința, s-o-mbrăcăm cu toți acum,
Haina ce-i de noi purtată, ea să fie azi pe cale,
Una ce-i mereu curată, chiar când dusă e și-n vale.

Căci credința e divină, este-un dar nemeritat,
Să îl prețuim cu toții, căci Acel ce ni l-a dat,
Este sfânt, El este veșnic, e Stăpân... e Dumnezeu,
Cel ce-n ajutor El vine, în al tău greu... și-n al meu.