Oricine ești, oriunde-ai fi, tu singur niciodată,
Pe-acest pământ călătorind creștine nu vei fi,
Purtat pe-un braț mereu ai fost, a Celui ce ți-e Tată,
Lumina Lui nu te-a lăsat, pe tine-a rătăci.

Oricine ești, oriunde-ai fi, să nu îți fie teamă,
Ales ai fost de Dumnezeu, candva din mii și mii,
Când obosit pe cale ești, privește-n sus și cheamă-L,
În ajutor să-ți vină El, îndată va veni.

Oricine ești, oriunde-ai fi, mereu vei fi o piatră,
Ce preț în lume n-ar avea... nu una aruncată,
De pe-un adânc de mare El, cândva te-a scos să fii,
În locul pregătit de El, acelor veșnic vii.

Oricine ești, oriunde-ai fi, tu să nu dai uitării,
La cârma bărcii cine stă, când ești în largul mării,
Nicicând nu te vei scufunda, condus ești de un sfânt,
În mâna Lui e ceru-ntreg, dar și acest pământ.

Oricine ești, oriunde-ai fi, ai fost... vei fi mereu,
Moștenitorul Celui viu, un fiu de Dumnezeu,
Să te înghită n-ar putea, adâncul cel de mare,
În locul larg mereu ești scos, de-a Lui mare-ndurare.

Oricine ești, oriunde-ai fi, mereu vei fi iubit,
Așa cum ești, Isus Hristos te cheamă ca să vii,
Cu slăbiciuni... cu tot ce ai, de El vei fi primit,
Te va spăla în sânge sfânt, tu lângă El rămâi.

Oricine ești, oriunde-ai fi, El pentru orișicine,
În urmă slava a lăsat, să vină pe pământ,
În locul meu pe cruce sus, dar El și pentru tine,
S-a stins luptând pân-la sfârșit, purtându-ne în gând.