Coboară Duh prea sfânt din cer, o mare tulburare,
Pământul l-a cuprins chiar azi, se zbate-n strâmtorare,
Atâtea ape vin Isus, urgii nemaivăzute,
Atâtea boli și stări ce sunt de noi necunoscute.

Coboară căci Tu ești chemat, de-ntreaga omenire,
În vremurile care azi, aduc o grea zdrobire,
Părinți își plâng a lor copii, care încet se sting,
Orfani sunt azi din ce în ce mai mulți... amarnic plâng.

Tu vino să aduci alin, când sunt azi auzite,
Suspinele atât de-adânci, în clipele trăite,
De cei ce beau atât de des, a vieți-amărăciune,
Ce uneori singuri se simt, nu au ei cui a spune.

Coboară Duh prea sfânt și fii, a noastră Tu tărie,
Căci azi cernut e grâul Tău, ce-i pentru veșnicie,
E-un timp mai greu și te rugăm ca Tu să te cobori,
O rază vrem ca să zărim, chiar astăzi printre nori.

Coboară... luptă pentru noi, căci mulți au obosit,
Spre Tine ei nu mai privesc, în vremea ce-a venit,
În lanțuri mulți au fost legați, acei slăbănogiți,
De luptele în care-au fost, de cel rău ei zdrobiți.

Adu speranță celor azi, în deznădejdi căzuți,
Fiorul Tău aduce azi, un grai chiar celor muți,
Tu vino nu ne mai lăsa, în lunga așteptare,
Adu în grabă clipa care-i pentru înălțare.

Coboară Duh prea sfânt acum, te strig-al Tău popor,
Dă-i aripi Tu din nou chiar azi, el să se-avânte-n zbor,
Putere dăi în vremea grea, ca el să nu-și oprească,
Spre ceruri alergarea lui, spre Tine să privească.

Oprește greul ce-a adus, un timp îndelungat,
De suferință, lacrimi... dar și-un strigăt ne-ncetat,
Din mijloc de pământ ce azi, așteaptă să cobori,
Ca să oprești Tu stropi de foc, ce-s aruncați de nori.

Oprește vuietul ce azi, se-aude-atât de tare,
Să simtă Doamne chiar acum pământul o-ndurare,
Și ochii ce-s nedezlipiți, să vadă mâna Ta,
Cum se coboară printre nori, pământul a salva.

Coboară Duh prea sfânt din cer, adu un început,
Acel ce-i fără de dureri, sau cu un trist trecut,
Adu un timp fără nevoi și fără de suspine,
Un timp în care suntem Doamne, numai noi cu Tine.