Oricât m-ar apăsa adâncul, eu nu mă voi opri,
Oricât ar fi de mare, durerea voi privi,
//Spre ceruri, de după munți și nori,
Știu Doamne îndată Tu cobori.
Ca să oprești, durerea ce-a venit,
Ce vrea să-mi fie, pasul azi oprit. //

Oricât de-nalt ar fi azi valul, spre mal mereu privesc,
Chiar dacă-i tulburată, azi marea nu opresc,
//Eu vreau să trec, de valuri ce-or veni,
Căci după ele îl voi întâlni,
Pe Cel ce-odată marea a mustrat,
Și azi de val El este ascultat. //

Oricât de mare-ar fi furtuna, sau azi mânia ei,
Eu știu că Tu ești Doamne, un scut celor ai Tăi,
//Să smulgă nicicând nu va putea,
Un pom crescut ce-i după voia Ta,
Nici să dărâme ce Tu ai zidit,
Acolo sus pe stâncă Domn iubit. //

Oricât de greu ar fi azi drumul, pe el vreau să pășesc,
La capăt eu pe Domnul, vreau să îl întâlnesc,
//La pieptul, Lui vreau ca să ajung,
Să tac și doar să plâng, eu vreau să plâng,
Eu știu doar El știe durerea mea,
La pieptul Său, El mă v-a alina. //