Într-o zi, la o răscruce

Într-o zi, fiind la răscruce
Oprindu-mă, am întrebat
Când în mine-am cugetat,
Care-i drumul care duce
Spre al păcii sfânt regat?

Printre drumuri toate late
Cu placeri fermecătoare,
Ducând toatei la pierzare
Ce îmbia, de-a fi urmate
Făr-a pune vreo-ntrebare,

Era şi-unul, foarte îngust
Străjuit de poarta strâmtă,
Dar pe el, cine se avântă
Chiar de simte un dezgust
'Şi va-ntări inima-nfrântă.

Trudit greu, şi împovărat
Am plecat să-l urc în sus
După cum Domnul a spus,
Pân-ce pacea mi-am aflat
Lângă Domnul meu, Isus!

O! Cea mai dulce liniştire
Sufletul mi-a îmbălsămat,
Şi-orice dor mi-a vindecat
Când voia mea-n făptuire
Lui întrteagă, I-am predat.

Şi-acum fiind în ascultare
De-al Său sublim Cuvânt
În prea scumpul legământ,
Drumul îngust, e-o cărare
Ce mă duce-n cerul sfânt!

Flavius Laurian Duverna
12 aprilie 2007