SUFLETUL ÎMI CÂNTĂ...

Sufletul îmi cântă; a fost răscumpărat
E-nvăluit în Harul binecuvântat,
E-nvăluit în bucurii de negrăit
El aparţine-acum Domnului slăvit
A fost cândva în noaptea-nstrăinării
În ghearele crunte ale disperării
Şi hărţuit era de patimile firii
Atât de-ndepărtat de stările sfinţirii!
Şi nu-şi găsea nici pace, nici alin
Era încătuşat în ne-ntrerupt suspin
Era în zbucium greu, era în căutare
Voia parcă să guste o sfântă sărutare,
Să iasă din capcana dorinţelor deşarte,
Să poat-a se desprinde de starea cea de moarte
Dar cum să se desprindă căci lanţul era greu
Şi nici nu-L cunoştea pe Tatăl Dumnezeu
Nu-İ cunoştea iubirea cea făr-asemănare
Ce poate-aduce-n viaţă lumină şi iertare
Şi nu ştia de taina lucrării de la cruce
Ce poate o făptură spre Rai a o conduce
Şi zilnic venea plânsul şi-l copleşea profund
Şi se-ntreba mereu: "unde să m-ascund?"
Până-ntr-o zi când o bătaie blândă
(Când sufletul era pe punctul să se frângă)
L-a scos din starea de plâns şi derutare,
Din starea de nimicnicie şi pierzare
Şi-a auzit un glas duios, fermecător:
"Tu eşti al Meu, acum şi-n veacul viitor
Vei fi spălat, vei fi mai alb ca neaua
Îţi vei urma destinul, urmându-ţi zilnic Steaua
Şi-ajunge-vei Acasă în sânul lui Avraam
Să fi pe veci unit cu cei din sfântul neam"
E mult de-atunci dar amintirea fericitei clipe
E mană sufletească, îmi dă spre Cer aripe
Şi sufletul îmi cântă şi-i plin de mulţumire
C-a acceptat oferta ce-aduce răsplătire
Şi-i plin de melodii ce fericesc fiinţa
Şi-nflăcărează dorul, elanul şi credinţa.

gc/8 Noiembrie, 2006