O, Dragoste-a lui Dumnezeu
mai scumpă ca orice mereu,
tu singură nu-mbătrânești
și anii tineri nu-ți sfârșești.
Ce minunată ești oricând,
aceeași frumusețe-având,
crescând mereu mai fericit
prin anii tăi fără sfârșit;
mai scumpă ca orice mereu,
o, Dragoste-a lui Dumnezeu!

O, Dragoste-a lui Dumnezeu,
mai tare ca orice mereu,
tu singură poți fi deplin
și-n cei ce trec, și-n cei ce vin,
tu singură poți da oricând
tărie, spre-a munci cântând,
nădejde-a învia slăvit
spre tot ce e după Sfârșit;
mai tare ca orice mereu,
o, Dragoste-a lui Dumnezeu!

O, Dragoste-a lui Dumnezeu,
mai dulce ca orice mereu,
tu singură ne ierți pe toți
și poți să ne-nțelegi și poți,
respinsă ne-ncetat de-un prag,
să-ntorci mereu spre el cu drag,
îndurerată ani la rând,
s-aștepți și să primești iertând;
mai dulce ca orice mereu,
o, Dragoste-a lui Dumnezeu!